Se anunta inca un weekend frumos asa ca pregatim din timp documentatia necesara pentru o scurta incursiune in lumea minunata a condusului pe serpentine.
Iesirea pe Transalpina trebuia sa fie una din ciclul “myth busters”, sa vedem daca este sau nu mai frumoasa decat Transfagarasanul sau daca are sau nu peisaje pitoresti precum se aude.
In acest scop, daca tot ajungem in zona (chiar daca am mai fost o data odata: vezi aici) am zis sa vedem ce ne-a mai scapat. Drept urmare am aruncat un ochi la:
Muzeul Trovantilor de la Costesti a.k.a. Pietrele Vii
Pestera Polovragi
Manastirea Polovragi
Herghelia de Lipitani de la Sambata (Castelul Brukenthal).
Traseul a fost dupa cum urmeaza:
Bucuresti – A1 – Pitesti – Ramnicu Valcea – DN67 – Costesti – Horezu – Polovragi – Baia de Fier – Novaci – Ranca – Obarsia Lotrului – Sugag – Dobra – Sibiu – Brasov – Bucuresti
Harta traseului o aveti aici: link.
Durata: 2 zile (dar se poate face si intr-o zi)
Distanta: ~ 750 km
Obiectivele, traseul si alte informatii le gasiti detaliate in pagina Downloads !!!
Dupa cum suntem obisnuiti, am plecat la 7 dimineata din Bucuresti, nu inainte sa facem plinul si sa reinnoim rovigneta. In jurul orelor 10 eram la Muzeul Trovantilor, care se afla
intr-o curba, in vale, la intrarea in satul Costesti pe DN67 (drumul ce leaga Ranca de Rm Valcea). Sunt destul de greu de observat asa ca dupa Negrulesti mergeti cu atentie cu ochii pe marginea drumului. Exista si un semn, cam cat un panou de Trecere pt Pietoni pe care scrie Muzeul Trovantilor dar e alb si ars de soare…sanse foarte mari sa-l ratati. Exista si o parcare micuta pe marginea drumului. Despre Trovanti nu va mai zic nimic, cititi in docoment.
venind SPRE Rm. Valcea
indicator muzeu

Intrarea este gratis. Daca vreti totusi sa lasati ceva puteti lasa gunoaie in cosul preaplin din “incinta” muzeului sau va puteti lasa “partea buna din voi” dupa pietrele cele mari, ca nu va vede nimeni daca stati pe vine sau, daca aveti veleitati poetice, puteti sa scrijeliti pe Trovanti un cuvant de iubire pentru Costy sau Alina.

Mai jos gasiti cateva poze cu Pietrele Vii.

 

 

 

Plecam mai departe spre Manastirea si Pestera Polovragi. La ~25Km de Trovanti, in zona localitatii Milostea, ne intampina indicatoarele (separate) pentru obiectivele turistice Manastirea Polovragi si Pestera Polovragi. Pe indicatoare scrie 3Km da-s mai multi. Nu va panicati…tineti drumul tot inainte si unde se infunda opriti. Acolo e Manastirea. Inainte cu 300m de Manastire un drum mic face dreapta iar indicatorul cu cei 500m ai lui va avertizeaza ca mai bine lasati masina dupa 500m, de unde se termina asfaltul.

De aici pana la Pestera Polovragi mai sunt ~ 1500m pe care-i parcurgeti pe drum forestier acoperit cu piatra sparta. Cu toate astea se gasesc melteni din capu locului care sa ridice praful la nivel de nu mai vezi nimic. Intr-un final ajungem in zona pesterii, cautam loc de cazare pentru masina si mergem sa vizitam pestera despre care am citit atatea in docoment 😉
Ajunsi la intrare citim cu dezamagire ca am ratat ultimul grup cu ghid cu numai 15min.
Pestera se poate vizita si fara ghid.
Cu ghid dureaza ~40min, fara: ~20min. Ghidul pleaca din ora in ora doar.
Beletul costa 5 lei iar studentii si elevii au 50% reducere.
orar si preturi

Asadar am intrat fara ghid si am vizitat…luminata toata, destul de maricica, cu panouri explicative din loc in loc. Mi-a placut. Am tras cateva poze, am identificat unele desene despre care am citit online, am facut poze in casuta piticilor si am plecat mai departe.

 

Intrarea in Manastirea Polovragi este strajuita de brazi inalti iar dupa gard se afla 2 gradini cu meri care-ti fac cu ochiu. In spate se zareste un peisaj de vis: Cheile Oltetului, care se pot vizita pe drumul spre Pestera. Din pacate vegetatia acopera mare parte din peisaj si nu se poate admira valea din Chei.

Manastirea, mica si cocheta, cu nimic deosebita fata de altele dar in jurul careia poti lua o gura de relaxare. Interiorul bisericii era in constructii.
Intrarea: libera.

Gata cu obiectivele, era timpul pentru scopul tripului: Transalpina. Urmam indicatoarele catre Novaci si in ~13Km ne aflam la intrarea pe Transalpina. De la Polovragi pana la Novaci drumul este presarat cu peisaje rupte din povesti iar drumul este foarte bun. Inca o data, pentru amatorii de drumuri serpuite, acesta este paradisul.
Dupa cum ne asteptam, aglomeratia isi face aparitia inca de la inceput sub forma de 2 cozi in spatele unor betoniere. Dupa mai multe seturi de depasiri (la fiecare oprire pt poze ne depaseau betonierele) trebuia sa o luam de la capat…Intr-un final, aproape de Ranca, le-am pierdut. Mai oprim un pic sus de tot pentru cateva privelisti superbe, numai bune de tras pe card.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Dupa o mica pauza purcedem iarasi la drum, fara sa stim ce minunatii ne mai sunt pregatite.
Si eu si masina multumim multor factori pentru ca am putut sa ne distram impreuna. Dupa cateva depasiri am ramas singur pe sosea…si atat. Restul e de prisos. Doar atat va zic: diesel – 4000RPM – miros de ferodou incins – SuperFun!!! In fine…tragem cateva poze (din mers, evident) si in speranta ca oprim la urmatoarea parcare…deja s-a terminat partea superioara a Transalpinei si intram in padure. Din punctul asta de vedere am fost foarte dezamagit. Nu stiu daca au jost 30min de drum…sau poate la cum am mers eu am facut putin :))
Cert e ca as fi stat sa lenevesc un pic dar ma asteptam sa mai am unde…in fine. La anu am sa revin doar cu acest scop.

 PS: o parte din traseu a fost filmat. Sau click aici!!! (min. 3″40s)
De la intrarea in padure pana la Obarsia Lotrului n-a mai fost mult. S-a mers in coloana (max 40kmph) si au fost cateva portiuni mici de drum fara asfalt (dar se lucra! a fost max 1Km de drum prost) pe care trebuia sa mergi destul de incet.
De la Obarsia Lotrului iar am scapat de masini. O parte au luat-o spre Voineasa (din ce am auzit, drumul ar fi prost, cu multe portiuni neasfaltate iar unde e asflat, e vechi), o parte au oprit si iar am ramas all alone 😀
Vai si ce rau mi-a parut…m-am mai schumacherit un pic si p-aici, pana dupa Lacul Oasa (un lac foarte mare si foarte frumos!!!). Cum eram asteptati la masa in Sibiu n-am mai zabovit la Pensiunea Oasa unde era aglomeratie. Pe semne ca era ceva bun p-acolo 🙂
De aici insa incep portiuni de drum proaste. Ca orice lucrare “buna” de asfaltare din Romania, intai se asfalteaza impecabil apoi se incepe gaurirea!!! Pana la Sugag cred ca au fost fo 10-15 subtraversari ale drumului ramase neasfaltate. Tocmai cand ziceai ca ai scapat si incercai sa te bucuri de drum (care dealtfel era foarte bun si foarte liber) dadeai de alta taietura si trebuia sa incetinesti pana la oprire. Pacat.
La Sugag am facut dreapta spre Dobra – Jina – Sibiu. Despre drumul Sugag – Sebes am auzit ca ar fi la fel, cu taieturi multe in asfalt. Insa drumul prin Dobra este praf…si la propriu si la figurat. A trebuit sa merg cu 10kmph timp de 20min cred…pe o portiune de drum in constructie, “pavat” cu piatra sparta. Noroc ca mergeam asa incet si am avut timp sa vad iar peisaje superbe.

 

De aici pana la Sibiu am mers pe un drum foarte ingust si destul de prost, cu toate ca era asfaltat.

In concluzie, daca va grabiti nu va recomand sa iesiti direct in Sibiu ci s-o luati prin Sebes.

Transalpina mi se pare cea mai tare sosea care pune la grea incercare atat masina cat si soferul (si pasagerul, care se chinuia sa nu cada din masina cand iesea pe geam sa faca poze 🙂 ).
Am intrat pe Transalpina la 12:30 si la 15:00 ieseam pe la Sugag. Cu tot cu opriri!!
Cu siguranta am sa revin si la anu pentru peisaje si atunci n-am sa mai fiu pe fuga!
Ajunsi la Sibiu am iesit la un cico in centru si am fost iar sa ne spunem declaratii de dragoste pe Podul Minciunilor.

Duminica am plecat agale spre Bucuresti, prin Brasov. Pe drum (in Sambata) ne-a sarit in ochi un indicator pe care scria Castelul Brukenthal. Curiosi, am zis sa vedem ce-i cu el… Castel n-am prea vazut (era acoperit de o prelata de constructii – pesemne era in renovare) insa am putut vizita Herghelia de Cai Lipiteni. Care ne-a placut foarte mult. Putin cam scumpa ( 9 lei adultii si 4,5 lei copii sub 14 ani ) iar daca vreti sa calariti trebuie sa veniti in cursul saptamanii.

 

 

 

Castelul Brukenthal din Sâmbăta de Jos a fost construit în 1750 de contele Jozef von Brukenthal, fratele lui Samuil von Brukenthal. Care Samuil asta a facut Palatul Brukenthal de la Avrig.
Despre Castelul Brukenthal puteti citi aici: link.
Despre Palatul Brukenthal puteti citi aici: link.
Ne-am potolit curiozitatile si am plecat sa mancam iar faimoasele Costite din Brasov, de la Four Roses 🙂 Pacat ca de data asta nu prea le-au iesit…un pic arse iar cartofii cam floshcaiti 🙁 Data viitoare mergem la Sergiana cu siguranta !!! Apoi o plimbare scurta prin centru sa dam jos caloriile si tzusti acasa.

Vizualizaţi RoadTrip Transalpina pe o hartă mai mare
 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *